Written by Administrator Friday, 14 August :44 - Last Updated Friday, 14 August :04

Transcription

1 Pentru zeci de ani, in economia mondiala a fost un tabu legat de dolarul american si jonglarea lui de la Washington, New York si in general de catre Rezervele Federale prin politici ticluite, prin care un intreg glob ar fi trebuit sa munceasca sa mentina valoarea acestui dolar, in care marea majoritate a tarilor aveau rezervele si nu le conveneau ca aceste reserve sa scada valoric pe piata internationala, Cine nu ar fi vrut sa aiba dolari americani in rezervele nationale? Dar cite tari cu economii puternice mai vor acest lucru astazi? Un studiu recent, arata ca ceea ce a fost odata un privilegiu, acum a devenit o povara, subminind dezvoltarea si cresterea economica, creind bugete artificiale si deficite in comertul international si ducind la inflamarea circuitului financiar al multor tari. Singura solutie pentru ca economia americana sa revina intr-o situatie cit de cit favorabila, este ca guvernul american sa renunte la angajamentul luat, ca dolarul sa aiba statutul de rezerva internationala si voi da citeva explicatii, avind in vedere ca in Romania, sint extrem de putini care publica realitatea si mecanismele pe intelesul omului de rind. Este destul de cunosctut faptul ca tari cum ar fi China, Singapore si Coreea de Sud, pun constant presiune, sub o forma sau alta, pe moneda lor nationala in raport cu dolarul, pentru a creste exportul acestor tari spre SUA, in conditiile in care in continuare America este cea mai mare economie de consum a lumii, acolo cumparindu-se orice, oricum si oricind. 1 / 5

2 Aceste tari, fac aceasta miscare de reducere a monedei lor nationale, rezultind in scaderea fireasca a importurilor lor din SUA, datorita costurilor prea mari pentru a importa marea majoritate a produselor americane. In felul acesta, in trezoreriile acestor tari producatoare ieftin care isi arunca marfa pe piata americana, ele incaseaza sume enorme de dolari, facind exportul lor ieftin si exportul SUA de neacceptat pentru consumatorii din aceste tari. Aceasta duce inevitabil la marirea cursului dolarului, datorita faptului ca aceste tari folosesc dolarul obtinut, pentru a imprumuta SUA, cumparind bonduri ale trezoreriei americane si detinind aceste bonduri, lasind America datoare si oferind bani pentru consum americanilor. In 2013, deficitul commercial al SUA era de 475 miliarde de dolari, numai cu China fiind de peste 318 miliarde de dolari. Cind o tara doreste sa creasca exportul ei fata de o tara a carei monede o intereseaza, prin crearea de produse ieftine in procesul aratat mai sus, banca ei centrala acumuleaza aceasta rezerva, in cazul nostru dolarul american. Pentru a sustine acest process, tarile exportatoare ieftin pun presiune pe consumul intern prin diferite pirghii monetare sau fiscale si incep sa economiseasca dolari, necumparind produse in dolari. Pentru ca, contul global sa fie balansat, acumulatorii de moneda forte economisesc mai mult si consuma mai putin, iar cei ce au moneda forte in acest joc, cum ar fi SUA, care consuma importind, trebuie sa economiseasca mai putin si sa consume mai mult decit produce, ceea ce duce la un deficit commercial. Aceasta arata ca americanii nu mai pot determina in totalitate rata economiilor si consumului la ei in tara, depinzind de pozitia acestor tari. Vedem acum, dupa doua miscari gresite si rapace ale jewmericanilor pe piata financiara internationala, in care au 2 / 5

3 dus China la pierderi enorme, partenerul chinez a inteles jocul si a intervenit pe piata o forta enorma, care se numeste Banca Populara a Chinei, de fapt banca lor centrala, care a redus valoarea yuanului de trei ori consecutive in citeva zile si a dus America la pierderi enorme, ca o pedeapsa a circului de la Wall Street si Hong Kong regizat de Soros & CO, care acum incep sa isi plinga in pumni pentru pierderile la nivel global si cursul aurului, putin anticipat de ei. Daca ne gindim la o economie globala deschisa cu un volum de bani agregat din venituri, care trebuie consumat, economisit sau investit. Rezultatul este ca tarile globului, individual, ar trebui sa ajusteze pozitia lor una fata de cealalta. Daca tarile cu surplus comercial pun presiune pe consumul lor intern si folosesc economiile create in dolari, tarile in deficit comercial trebuie sa absoarba acest exces de economii pentru a finanta propriul lor consum sau investitiile. Deci atita timp cit dolarul este moneda in rezervele fiecarei trezorerii, deficitul commercial american poate devenii din ce in ce mai acut, chiar cind economia americana NU ESTE IN RELATIE COMERCIALA DIRECTA. Daca Coreea de Sud detine un surplus commercial in relatia cu Brazilia, ea va economisii surplusul in dolari din export, cumparind bonduri ale trezoreriei americane, care pare sa fie cea mai avantajoasa modalitate, stiut fiind ca americanii tiparesc moneda la comanda, chiar daca se omoara singuri. In felul asta, Coreea de Sud duce automat la cresterea dolarului in competitie cu monedele celor in competitie si ofera americanilor bani sa cumpere in continuare produse ieftine manufacturate, iar deficitul american creste, desi tranzactia originala nu are nici o legatura cu SUA. Rezultatul acestui joc disperat al SUA, este insuficienta cerere de forta de munca pe piata fortei de munca din SUA, chiar daca ei incearca sa o mascheze prin crearea dintr-un loc de munca full time, a doua part time, aratind un somaj fals,fara sa mai discutam de un numar enorm de americani care au disparut din statisticile fortelor de munca, care nu mai sint interesati sa munceasca, lasind in felul asta loc unui somaj mic si artificial intretinut, deci total fals. 3 / 5

4 O evaluare corecta a economiei pentru a evidentia costurile in locurile de munca pierdute, ar fi, daca se ia in evidenta valoarea dolarilor in rezervele tarilor care cumpara din SUA. Atunci vom putea vedea cite locuri de munca se pierd si cit este costul acestora pentru economia americana, dar nu veti vedea aceasta analiza niciodata, ar fi un dezastru. SUA au pierdut peste 6 milioane de locuri de munca in 2008, acestea fiind in mare parte datorate zonei productive a economie americane, cu salarii mari, care a fost cea mai vulnerabila la schimbarile de mai sus. Caderea dolarului este cu mult mai simpla decit oamenii o gindesc si este total la indemina marilor exportatori de produse manufacturate ieftin pe care le arunca in cantitati din ce in ce mai mari pe piata americana. Este greu, dar nu imposibil, pentru America, sa forteze financiar alte tari mari exportatoare, in afara Chinei, sa pastreze in Rezervele lor cantitati limitate de dolari, prin a le impiedica sa acumuleze moneda americana in cantitati prea mari, la fel cum aceste tari fac pentru a acumula dolari prin exporturi receptionate fara limita de catre SUA, care la rindul ei ar putea impune in zona fiscala un control destinat anumitor produse si producatori din aceste tari ieftine. Este SUA pregatita tehnologic si la nivelul fortei de munca pentru a face aceasta miscare? Aici este marea problema si se pare ca financializarea economiei lor a dus la o totala pierdere a imaginii unei economii reale si uite ca tocmai aceasta financializare ii duce la colapsul final. Mai exista o analiza, destul de complicata si cu efecte destul de confuze legata de relatia negativa dintre rata dobinzilor internationale si deficitul commercial. Pe de alta parte, puterea politica din SUA, este interesata in importul ieftin din aceste tari producatoare, pentru ca dolarul, chiar si cel obtinut de asistatii social, poate cumpara mai multe produse de proasta calitate din alte economii, raminind ca americanii sa fie din ce in ce mai bolnavi, mai prost imbracati dar fericiti ca pot merge la vot pina cind aceste tari exportatoare vor schimba politica, crescind preturile de export, lasind 4 / 5

5 economia americana asa cum este in situatia actuala, cu cele mai multe locuri de munca create in baruri, restaturante, cluburi si in industria distractiilor, ca tot discutam de tara lui Hollywood Adrian Cosereanu 5 / 5